Casa Memorială Nicolae Iorga

Pe strada Nicolae Iorga, la numărul 14, la aproximativ 100 de metri de Bulevardul Mihai Eminescu și la un kilometru de intrarea în orașul Botoșani, dinspre Iași, se găsește casa unde familia Iorga a locuit între anii 1876-1880. Dintre cele zece locuințe în care familia istoricului a locuit în perioada copilăriei și adolescenței sale, aceasta este singura clădire care a rămas din secolul al XIX-lea și este considerată de botoșăneni ca fiind a lui Nicolae Iorga, deși el și familia sa au locuit acolo ca chiriași.

Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul unde sunt expuse numeroase obiecte cu valoare patrimonială legate de personalitatea remarcabilă a istoricului Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei sale, precum și ale lui Nicolae Iorga în diferite etape ale vieții sale, diplomele de Doctor Honoris Causa primite de la instituții prestigioase de învățământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) și un număr mare de cărți scrise de Nicolae Iorga, multe dintre ele în ediții princeps, împreună cu ziare și reviste pe care le-a editat și îndrumat, toate conturează extraordinara personalitate a unei dintre cele mai importante figuri ale culturii românești și universale. În cele două încăperi care au fost ocupate de Zulnia Iorga și cei doi copii ai săi, Nicolae și George, este prezentată o reconstituire de epocă. Celelalte două încăperi sunt destinate unei expoziții foto-documentare și unei săli multifuncționale, unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea, există o bibliotecă istorică, alcătuită din cărți cumpărate în ultimii ani.

Salonul familiei prezintă interiorul unei case de acum câteva decenii, care aparținea unei familii cu venituri modeste, dar cu o istorie prosperă, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, fie prin agoniseală proprie, fie prin moștenire de la familiile avute din care proveneau părinții istoricului.

În camera copiilor, se sugerează pasiunea pentru citit a fiului cel mare, Nicolae, prin intermediul unei etajere cu cărți, o masă de scris și un sfeșnic cu lumânare. Această încăpere este martora primei sale lecturi și este descrisă în detaliu în cartea autobiografică a marelui istoric, intitulată „O viață de om așa cum a fost”.